,,Într-o zi bunicul stătea și-l ținea pe genunchi pe Doru, și Doru umbla cu degetele prin pletele lui, mângâindu-l.
- Tată-mare, a întrebat el, de ce ai dumneata părul alb?
- Penru că sunt bătrân, a răspuns bunicul.
- Și de ce ești dumneata bătrân?
- Pentru că am mulți ani, a spus iar bunicul.
- Tată-mare, da' de ce ai dumneata mulți ani?
Tata-mare se scărpină la ceafă:
- Apoi, zice el, pentru că nu i-am împrăștiat, i-am păstrat pe toți.”
,,Într-o zi bunicul stătea și-l ținea pe genunchi pe Doru, și Doru umbla cu degetele prin pletele lui, mângâindu-l.
- Tată-mare, a întrebat el, de ce ai dumneata părul alb?
- Penru că sunt bătrân, a răspuns bunicul.
- Și de ce ești dumneata bătrân?
- Pentru că am mulți ani, a spus iar bunicul.
- Tată-mare, da' de ce ai dumneata mulți ani?
Tata-mare se scărpină la ceafă:
- Apoi, zice el, pentru că nu i-am împrăștiat, i-am păstrat pe toți.”