“Eu, mama tare şi tu” este un titlu aparent aberant, cum derutant e tot volumul debutantei Ania Vilal: ca o carceră, când atroce, când ocrotitoare, în care poeta este captivă ca într-un uter matern. Complexele personale, frustrările, iubirea şi ura, naşterea şi moartea, totul pare prizonier acestui uter uriaş. Ania Vilal are o scriitură lapidară, albă, cerebrală, pare o linie pe care o lasă silexul pe o piatră. O poetă tânără care-şi refuză “poezia” ca să-şi rostească tăcerea.
“Eu, mama tare şi tu” este un titlu aparent aberant, cum derutant e tot volumul debutantei Ania Vilal: ca o carceră, când atroce, când ocrotitoare, în care poeta este captivă ca într-un uter matern. Complexele personale, frustrările, iubirea şi ura, naşterea şi moartea, totul pare prizonier acestui uter uriaş. Ania Vilal are o scriitură lapidară, albă, cerebrală, pare o linie pe care o lasă silexul pe o piatră. O poetă tânără care-şi refuză “poezia” ca să-şi rostească tăcerea.